Alimentatie disociata prin religie?Alimentatia Kosher
Alimentatie disociata prin religie?.Alimentatia Kosher
”Cine este înțelept? Cel care învață de la orice om. Cine este puternic? Cel care își stăpânește instinctele. Cine este bogat? Cel care este mulțumit cu ceea ce are. Cine este onorat? Cel care își onorează semenii.” (Ben Zoma)
Legile alimentare caşrut =Ansamblu de reguli ce stabilesc hrana a cărei consumare este autorizată.
Termenul de *caşer sau coşer, asociat acestor legi, desemnează un aliment care poate fi consumat potrivit normelor rituale. Legile alimentare — caşrut („adecvare“), în ebraică — nu cuprind prevederi cu privire la fructe şi legume. Dacă există legi referitoare la acestea , ele nu au la bază legile alimentare, căci potrivit acestora toate fructele şi legumele sunt permise. Prima lege biblică referitoare la alimentaţie interzice consumul membrelor unui animal viu şi al sângelui. Biblia (Deut. 14,6) oferă criterii clare pentru a stabili care patrupede sunt autorizate sau tahor („pur“): „Să mâncaţi din orice dobitoc care are copite şi anume copite despicate în două şi care rumegă.“ Toate animalele de acest soi, domestice ori sălbatice, sunt ierbivore. Animalele care satisfac numai una din condiţiile de mai sus, de exemplu, porcul, care are copite despicate, dar nu rumegă, sau cămila, care rumegă, dar nu are copite despicate, sunt interzise (tame, „impur“). Biblia enumeră zece animale permise: boul, oaia, capra, cerbul, gazela, căprioara, ţapul, antilopa, bivolul şi capra sălbatică (Deut.14,4–5).
Scriptura nu conţine criterii cu privire la păsări, mulţumindu-se să le enumere, în două rânduri, pe cele neîngăduite. Pe baza acestor două liste (Lev. 11,13–19; Deut. 14, 12–18), rabinii au alcătuit o listă de 24 păsări considerate interzise (Hul. 63b). Ouăle lor, precum şi ouăle fertilizate de la păsările îngăduite, sunt de asemenea interzise.
Dintre animalele acvatice, se admit doar cele care au cel puţin o înotătoare şi ai căror solzi securăţă uşor. În consecinţă, crabul, homarul, stridiile, scoicile etc., sunt interzise. Icrele peştilornecuraţi sunt, de asemenea, necurate (Lev. 11,9–12). Leviticul (11,21–22) îngăduie consumul
a patru feluri de insecte (deşi legea rabinică le interzice şi pe acestea, pe motiv că sunt greu de identificat). Altminteri, toate insectele, artropodele şi viermii, precum şi reptilele, sunt interzise. O regulă generală în cadrul legilor alimentare spune că orice produs de la un animal
interzis este, de asemenea, interzis (de ex., ouăle de păsări şi de peşti necuraţi, laptele mamiferelor neautorizate). Singura excepţie este mierea, pentru admiterea căreia Talmudul aduce o dovadă pertinentă (Beh. 7b).
Legile alimentare nu se referă doar la autorizarea diferitelor specii, ci şi la modul în care, trebuie sacrificat animalul, la starea sănătăţii lui în momentul tăierii şi la pregătirea lui pentru consum. În ebraică, metoda specifică în care se execută sacrificarea rituală se numeşte
*şehita iar executantul, *şohet. Animalul care moare altfel decât în maniera prescrisă nupoate fi consumat. Şehita constă în secţionarea rapidă a esofagului şi a traheei cu un cuţit ascuţit ca un brici. Cuţitul trebuie verificat atent în prealabil, pentru ca lama să nu prezinte nici
cea mai mică pată. O dată sacrificat, animalul se atârnă cu capul în jos ca să scurgă cât mai mult *sânge cu putinţă. După tăiere, şohetul trebuie să efectueze un examen (bedika) amănunţit al animalului. Dacă organele interne prezintă vreo urmă de leziune sau de boală
care ar fi putut să cauzeze moartea animalului în decurs de un an (Hul. 43a), carnea este declarată *trefa şi nu poate fi consumată. În vocabularul aşchenaz comun, cuvântul tref, folosit de regulă ca antonim al lui caşer, desemnează un aliment care, dintr-un motiv sau altul,
este necurat. Carnea animalelor care mor de moarte naturală nu se poate consuma.
Persoanele foarte meticuloase în privinţa legilor alimentare pot solicita un nivel superior de caşrut, care în ebraică este denumit halac („neted“), iar în idiş, glatt. Carnea glatt caşer provine de la animale ai căror plămâni, examinaţi după tăiere, au fost găsiţi perfect sănătoşi.
Această clasificare nu este valabilă la păsări deoarece, la acestea, nu se examinează decât intestinele.
Peştele nu necesită sacrificare sau examinare rituală.
Deoarece Biblia interzice consumul de sânge (Lev. 7,26–27; 17,10–14), există o serie de procedee obligatorii de pregătire a hranei. După şehita, animalul este atârnat în aşa fel încât sângele din vene să se scurgă în cantitate cât mai mare.
În plus, Halaha mai prescrie unul sau două procedee care pot fi folosite pentru a extrage cât mai mult sânge din ţesutul muscular şi
din organe. Cel mai răspândit procedeu este de a da animalul la sare (meliha). Carnea se ţine în apă rece, curată, jumătate de oră, ca să se deschidă porii. Apoi se freacă pe toate părţile cu sare grunjoasă şi se aşază pe o scândură canelată sau perforată. Scândura trebuie să fie înclinată pentru a uşura scurgerea sângelui. După o oră, carnea se clăteşte de mai multe ori sub jet de apă.
O altă metodă constă în a frige carnea la flacără. Acest procedeu este considerat ca fiind cel mai eficace şi este, ca atare, prescris în cazul ţesuturilor foarte bogate în sânge (ficatul, de exemplu), precum şi pentru carnea care nu a fost dată la sare în primele trei zile după tăierea animalului. Oricare din aceste procedee este valabil pentru a obţine carne caşer.
Sângele care mai rămâne este considerat permis. În prezent, carnea se sărează de obicei înainte de comercializare.
Evreii practicanţi preferă oricum s-o frigă înainte s-o prepare.
Sângele peştelui nu este necurat.
Chiar şi la animalele autorizate, anumite părţi sunt totuşi interzise.
Nervul sciatic (ghid hanaşe), de exemplu, nu se mănâncă (Gen. 32,33) şi trebuie îndepărtat înainte de a scoate carnea de pe partea posterioară a animalului. În unele comunităţi, unde nu se elimină nervul sciatic, partea posterioară nu se mănâncă, dar se vinde fabricilor de conserve neevreieşti. În
vremea Templului, grăsimea (helev) de pe stomacul şi intestinele animalelor de jertfă se ardea pe altar.
Consumarea ei este interzisă la toate animalele. Aceste două reguli nu se aplică la păsări şi la peşte
Separarea laptelui de carne, care se practică în casele evreieşti, decurge din interdicţia biblică:
„Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui“, care apare de trei ori în Pentateuh (Ex. 23,19; 34,26; Deut. 14,21) — probabil o măsură de combatere a practicilor păgâne, printre care şi anumite farmece care presupuneau fierberea iezilor în laptele mamei lor. Legile bazate pe această
interdicţie poartă denumirea de legi basar be-halav („carne în lapte“). Talmudul a considerat că interdicţia biblică se referea la fierberea oricărui animal domestic în laptele oricărui animal domestic (Hul. 113b). Rabinii au extins-o ulterior şi la păsări.
Deoarece porunca este repetată de trei ori, s-a considerat că interdicţia se referea nu doar la fierbere, ci şi la consumul oricărui
produs basar be-halav, precum şi la profitul obţinut de pe urma unui astfel de produs (Hul. 115b). „Laptele“, în accepţiunea acestei legi, înseamnă orice produs lactat.
După cum se obişnuieşte în legea evreiască, rabinii au extins considerabil sfera de aplicabilitate a acestorreguli cu scopul de a „ridica un zid de apărare în jurul Torei“.
Drept urmare, ei au interzis consumul de lactate şi carne la aceeaşi masă. Dat fiind că ustensilele culinare pot absorbi mici
cantităţi din alimentele calde cu care vin în contact, pe care le degajă mai apoi, s-a prescris folosirea unor seturi de oale, farfurii şi tacâmuri separate pentru lapte şi carne, de teamă că unul din aceste alimente l-ar putea contamina pe celălalt.
O persoană care a mâncat carne trebuie să lase să treacă un anume interval de timp mai înainte de a consuma lactate.Intervalul diferă de la o comunitate la alta.
Unele comunităţi lasă să treacă şase ore, altele, trei, iar altele, o singură oră. În schimb, se poate consuma carne după lactate cu condiţia să
nu facă parte din aceeaşi masă şi după ce omul îşi clăteşte gura sau mănâncă o bucată de pâine. Fructele, legumele, ouăle şi peştele se pot consuma atât cu lapte cât şi cu carne.
Aceste alimente sunt în general considerate stami sau parve (neutre), deşi rabinii consideră că nu
este sănătos să mănânci peşte imediat după carne. Biblia nu încearcă să explice legile alimentare, deşi respectarea lor este asociată în trei rânduri
cu *sfinţenia (Ex. 22,30; Lev. 11, 44–45; Deut. 14,21). Aceste legi sunt catalogate ca hoc — regulă fără explicaţii. Nici în Talmud nici în Midraş, rabinii nu intră mai adânc în explicarea raţională a acestor legi. În general, exista ideea că respectarea caşrutului contribuia la dezvoltarea autodisciplinei şi la purificarea naturii umane (Gen.R. 3,48; Sifra la Lev. 20,26).
Diversele încercări de explicare a legilor alimentare nu au reuşit să se impună. Maimonide (More 3,48) spune că respectarea acestor legi îi învaţă pe oameni să se înfrâneze şi să-şi stăpânească poftele. Totodată, el este de părere că alimentele interzise sunt probabil
nesănătoase. Raţiunile de igienă au fost invocate şi de alţi autori. Unii au susţinut că legile alimentare aveau şi o motivaţie umanitară: aversiunea faţă de sânge, cerinţa sacrificării rapide şi fără dureri, consumul de animale exclusiv ierbivore, toate exprimă o sensibilitate faţă de
fiinţele vii şi o reţinere de la violenţă.
Caşrutul a rămas până în zilele noastre o piatră de încercare a religiozităţii iudaice şi un semn neîndoielnic al identităţii evreieşti. Mişcarea reformată, apărută în Germania în sec. al XIX-lea, a ajuns la concluzia că legile alimentare erau legate de ritualul Templului, fiind deci doar o
reglementare temporară şi nu o parte integrantă a religiei evreieşti. La conferinţa de la Pittsburgh din 1885, iudaismul reformat american a respins legile alimentare, motivând că acestea „nu reuşesc să imprime evreului modern un spirit de sfinţenie sacerdotală“ şi că „respectarea lor în zilele noastre frânează înălţarea spirituală modernă în loc s-o favorizeze“.
În prezent, mulţi evrei nu ţin seama de legile alimentare. *Iudaismul conservator rămâne fidel caşrutului,deşi tendinţa este de a căuta argumente halahice în favoarea derogării de la regulile stricte acceptate odinioară. În ultima vreme, respectarea legilor alimentare a cunoscut un
reviriment în unele comunităţi evreieşti. Există numeroase produse caşer pe piaţă şi noi restaurante caşer se deschid mereu. În Statul Israel, aproape toate produsele alimentare sunt fabricate sub supravegherea rabinilor, care asigură conformitatea lor cu legile alimentare.
Legile alimentare sunt, de asemenea, respectate în armata şi în instituţiile publice israeliene.
Material preluat din: “ENCICLOPEDIA IUDAISMULUI”
©The Jerusalem Publishing House, Ltd. 1989
The Encyclopedia of Judaism
© Editura Hasefer a F.C.E.R.