Intoleranța la lactoză
Intoleranța la lactoză
(..şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, si merinde pentru slujnicele tale)
(Pildele lui Solomon)
*Lactoza este un dizaharid format dintr-o moleculă de glucoză şi o moleculă de galactoză care se găseşte numai în lapte.
*Lactaza este enzimă care transformă lactoza in glucoză şi galactoză.
*Glucoza este o monozaharidă de culoare albă, cristalizată, dulce, care se găsește în miere, în fructe, în compoziția glucidelor.
*Galactoza este o substanță cu proprietăți asemănătoare glucozei, care se găsește în natură în diverse combinații, intrând și în structura unor compuși azotați din creier.
*Alergia este modul special de a reacționa, al organismului sub acțiunea unor microbi sau a unor substanțe străine introduse pe căi variate (digestivă, respiratorie, injecții etc.)
Lactoza este produsul de secreţie specific glandei mamare şi imprimă laptelui gustul dulceag. Sub acţiunea microorganismelor din lapte, ea suferă diferite procese de fermentaţie (lactică, alcoolică, propionică, butirică), care sunt caracteristice obţinerii diferitelor produse lactate, intervenind în absorbţia calciului şi a fosforului, precum şi în sinteza unor vitamine din grupul B la nivelul intestinului subţire.
Mecinikov explică in lucrarile sale numărul crescut de centenari în Bulgaria, care se hrăneau în mare parte cu iaurt, lapte acru şi derivate, produse bogate în acid lactic, responsabil de distrugerea bacteriilor de putrefacţie din intestinul gros, reducând astfel cantitatea de toxine dăunătoare sănătăţii.
***Ilia Ilici Mecinikov (1845-1916) a fost microbiolog, imunolog, anatomist și zoolog rus, de origine evreiască și româno-grecească, cunoscut pentru cercetări de pionierat în domeniul sistemului imunitar și pentru descoperirea tratamentului holerei. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina si cu Medalia Copley .
Observaţiile făcute de-a lungul anilor şi îndeosebi de cercetările actuale au scos în evidenţă faptul că marii consumatori de lapte şi derivate lactate (nordicii, arabii, popoarele orientale) prezintă o mare vigoare fizică, o stare de sănătate normală, că bolile infecţioase şi tuberculoza apar mai rar la cei care consumă lapte şi că tot ei sunt aceia care se pot bucura de o „bătrâneţe verde” fiziologic normală şi nu de o „bătrâneţe boală”.
Lipsa laptelui şi derivatele sale din hrana zilnică a omului este contraindicată, deoarece lipseşte organismul de o serie de substanţe utile, cu un rol plastic de construcţie (proteine, săruri minerale), cu rol energetic (lipide, glucide) şi catalizator (vitamine, enzime).
În acelaşi timp se interzice şi practicarea unui consum exagerat de astfel de produse, în detrimentul altora, deoarece organismul viu are nevoie şi de fibre alimentare care se găsesc îndeosebi în cereale, fructe, alimente a căror valoare nutritivă este mărită cu circa 25% în urma combinaţiei cu lapte.
Consumul abuziv de lapte şi derivate împiedică consumul de cantităţi necesare a alimentelor din celelalte grupe determinand deranjamente în funcţionarea stomacului şi a intestinului (gastrite, colite, enterite etc.), predispune la ateroscleroză şi la instalarea anemiei (laptele fiind sărac în fier), favorizează si creşterea nivelului de colesterolul în sânge.
Spre exemplu excesul de unt în alimentaţie duce la o slăbire a activităţii nervoase superioare, la slăbirea proceselor de excitaţie şi la predominarea celor de inhibiţie.
Intoleranta la lactoza inseamnă incapacitatea organismului de a digera lactoza.
Este cauzată de lipsa sau eficienta scăzută a lactazei (enzima sintetizata in intestinul subţire care descompune lactoza in glucoză si galactoză).
Astfel in momentul ingerarii produselor lactate, intreaga cantitate sau o parte din lacoza pe care acestea o conţin ramane nedigerata, reţine lichidul si fermentează în colon rezultând crampe abdominale, balonări, diaree si gaze :( .
De obicei aceste simptome apar la aproximativ 30 min.de la ingerarea.
„Nivelul” de intoleranţă la lactoză sunt diferite de la individ la individ. Pentru majoritatea adulţilor intoleranţa la lactoză este de fapt o „stare normală”, însă caucazienii din nordul Europei îsi păstrează capacitatea de a digera lactoza dupa copilărie, deoarece acesta face parte din dieta lor si dupa perioada de sugar. In cateva regiuni din Africa, adulţii consuma, de asemenea, lapte in mod tradiţional, iar printre triburile producătoare de produse lactate din Uganda, de exemplu, doar 20% sau mai puţin dintre adulţi au dificultăţi in digerarea lactozei.
In S.U.A se estimează ca aprox.50 milioane de persoane suferă de intolerantă la lactoză.
Deficienţa sau lipsa acestei enzime (lactaza), poate sa apară în urma tulburarilor gastrointestinale care afectează tractul digestiv (boala celiacă, sindromul intestinului iritabil, enterita si colita ulcerativa), de asemenea se poate dezvolta si de la sine nestiindu-se cauza. *Deficitul de lactaza se manifestă temporar si este reversibil dupa regenerarea epitelului intestinal.
*A nu se confunda intoleranţa la lactoza cu alergia la lapte.
Intoleranţa la lactoză se referă strict la aspectele mai sus menţionate, si anume incapacitatea digerarii lactozei.
O persoană alergică la lapte este capabilă sa digere lactoza in mod normal, insă sistemul imunitar dă un raspuns alergic la una sau la mai multe componente ale laptelui.
Iaurtul este un „produs lactat bun”pentru persoanele care suferă de intolerantă la lactoză. Micoorganismele (culturi) prezente in iaurturi digera lactoza pe care acesta o contine.
Intoleranţa la lactoză poate crea tulburari digestive şi disconfort insă nu este o boală gravă care sa ameninţe viaţa, putand fi usor controlata prin modificarea dietei.
Trebuie subliniat faptul că nu in toate cazurile deficitul de lactaza este insotit de manifestari clinice. în Europa procentul populaţiei afectate variază de la 2% in Scandinavia până la 70% in sudul Italiei si Turcia.
*Studiile evidenţiază ca 75% din pacienţii cu intoleranţa la lactoză au concomitent si intoleranţă la fructoză.
Medicina modernă nu concepe o raţie zilnică echilibrată pentru un adult fără cel puţin o cantitate de 400 ml. lapte sau echivalată sub forma unuia dintre derivatele sale, mai ales dacă se are în vedere că laptele este singurul produs de origine animală care contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic din organism.
*Organismul nu poate rezista mult timp într-o stare de hiperaciditate. Simptomele precoce ale dezechilibrului sunt: erupţiile cutanate, durerile de cap, alergiile, răcelile şi gripa.
Mai târziu, pot să apară "probleme" de tiroidă, probleme cu suprarenalele respectiv probleme hepatice. Din cauza lipsei de oxigen atunci când pH-ul ţesutului se mişcă în direcţie prea acidă, metabolismul celular se blochează, ceea ce duce la moarte :( .
***
Mişcă Corina Dana. Microbiologia produselor alimentare, Ed. Solness, 2001.
Ştef D. Merceologia produselor alimentare, Ed. Mirton, Timişoara, 2002.
Palicica R. Curs de materii prime de origine animală în industria alimentară, lito, Timisoara, 1996
Phyllis A.Balch - Nutritie si biotratamete Ed.Litera 2009.
Rodica Segal - Biochimia produselor alimentare Ed.Academica 2006.
Enciclopedia alimentelor - Editura ALL 2008.